Istorie
Vişeu de Sus în anul 1920
Oraşul Vişeu de Sus, după cei mai mulţi autori de monografii, este atestat documentar din 2 februarie 1365. Această primă menţionare a Vişeului ca localitate apare în diploma regelui maghiar Ludovic de Anjou. După alţii localitatea este atestată din anul 1549 cu denumirea de „Vişeul Nou” sau „Între Râuri”, fiind situată la confluenţa celor două râuri – nume întâlnit până la începutul secolului XX.
În anul 1373 se marchează hotarul Vişeului cu Borşa, în anul 1385 apare Vişeul inferior (de Jos). Anul 1453 este anul în care Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei şi guvernatorul Ungariei, dăruieşte Vişeul celor 3 cnezi Ştefan, Petru Mândru şi Nan (Naşcu) cât şi fraţilor lor.
Evoluţia actualului oraş începe după anul 1770 când se înfiinţează la Vişeu şi Borşa centre forestiere cu muncitori – colonişti ţipţeri – din Zips, aduşi la Vişeu din ordinul împăratului Iosif al II – lea al Austriei.
În anul 1143 la Vişeu de Sus se stabilesc mineri din Saxonia şi înfiinţează exploatări de minereuri. În anul 1773 se înfiinţează la Vişeu un centru de exploatare forestieră, colonizat cu şvabi din Zips.
În 1775 se stabilesc la Vişeu familii germane venite Austria (Salzburg şi Tirol). Între anii 1776 – 1794 vin primii colonişti din Salzkammergut. În 1778 sosesc alte 25 de familii din Gmunden, majoritatea cu mulţi copii. În anul 1780 se fac primele construcţii de către cei sosiţi, cum ar fi: prima moară în partea de est a oraşului, începe construcţia digului mai sus de Măcârlău, dig care va fi terminat în 1784, an în care alte familii din zona Bavariei se stabilesc la Vişeu de Sus.
În anul 1788 se înfiinţează şcoala elementară a vistieriei din Vişeu de Sus, iar în 1790 se construieşte stăvilarul de la Făina şi se înfiinţează parohia romano – catolică la Vişeu. În 1798 se deschide prima şcoală generală. Activitatea ţipţerilor se materializează şi prin prima fabrică de cherestea construită în anul 1809 prin magazinul statal (depozit) construit în 1817. în perioada 1809 – 1810 se populează şi se formează cartierul Ţipţerai.
Numărul populaţiei de origine germană şi austriacă a crescut permanent, după cum rezultă din documente. La recensământul din 1977 sunt consemnaţi 3430 de germani în oraşul Vişeu. Aduşi la Vişeu ca muncitori forestieri în primul rând, chiar dacă primii veniţi lucrau ca muncitori în exploatări miniere, între ţipţeri şi stat exista o înţelegere, un regulament de serviciu, cu efectul unui contract de muncă. De la vârsta adolescenţei – 14 ani – băieţii îşi începeau munca în pădure.
Sinagoga
Pe Valea Vaserului, ţipţerii plantau molid, aveau grijă de pepiniere, defrişau păduri, trimiteau plute pe apă la vale până la Sighet, Vişeu şi Borşa, construiau plute pe apă, construiau drumuri şi poduri de lemn. La muncile mai uşoare ajutau şi femeile. Cea mai grea şi murdară muncă era tăierea pădurii şi curăţirea trunchiurilor de molid, iar cea mai tentantă pentru bărbaţi era plutăritul.
Dat fiind timpul foarte îndelungat pe care muncitorul trebuia să-l petreacă în pădure, întemeierea unei aşezări pe Valea Vaserului a apărut ca o necesitate. Aşezarea de pe Vaser reprezintă cea mai strânsă legătură cu istoria şi cu tradiţia actualilor ţipţeri. În acest spaţiu al Văii Vaserului îşi au originea povestirile ţipţerilor, personaje fantastice – fata pădurii, omul alb, piticul pădurii.
Poveştile acestei etnii şi amintirile bătrânilor, ca şi documentele stau mărturie despre o viaţă grea, primitivă a acestor oameni în trecut. După anul 1868 maghiarizarea forţată i-a afectat mult pe ţipţeri, unii fiind nevoiţi la acea vreme să-şi schimbe numele cu nume maghiare. Cu românii ţipţeri au trăit în înţelegere, fiind uniţi între altele şi datorită sărăciei, nivelului scăzut de trai şi persecuţiilor stăpânirii străine.
În Vişeu de Sus, exploatarea lemnului are o vechime care se confundă cu vechimea oraşului. Chiar şi legenda spune că în urmă cu poate mai mult de o mie de ani un tată şi cu fiul său s-au dus să taie lemne din pădure. Nefericirea a făcut ca un lemn să-l lovească mortal pe fiu. În memoria fiului său, tatăl a construit pe acest loc o biserică. În jurul bisericii s-au făcut mai apoi case şi astfel capătă contur o aşezare umană care s-a numit la început „Între Râuri”, pentru că se întindea între râul Vişeu şi Vaser, iar apoi i s-a spus Vişeu de Sus.
Odată cu venirea coloniştilor germani se intensifică exploatarea pădurilor. Tot mai atractive devin aceste meserii care aduceau un oarecare venit şi un alt statut social locuitorilor pe lângă vechea lor ocupaţie de crescători de animale.
Lemnele erau tăiate de sus cu topoarele, „corhănite” pe jgheaburi cu apă la vale, adunate în stăvilare la Măcârlău şi Făina, iar de aici formate în plute erau duse pe apa Vaserului şi mai departe pe Tisa. Multe din obiceiurile coloniştilor ţipţeri au fost preluate şi de români. La pădure se lucra toată săptămâna, numai sâmbăta se cobora la vale, uneori pentru cei ce locuiau departe, perioada de lucru se prelungea la 2–3 luni. Butinarii (lucrătorii forestieri) dormeau în cabane numite „finlandeze”, aveau focul în mijloc, iar paturile erau aranjate radial pentru a se putea încălzi mai uşor şi pentru a-şi usca hainele pe timp de iarnă. Astăzi de pe Valea Vaserului lemnul se transportă pe cale ferată îngustă.
[modifică]Geografie
Vedere asupra oraşului Viseu de Sus
Oraşul se află situat la confluenţa a două râuri Vişeu şi Vaser, la o altitudine de 427 m deasupra nivelului mării, având latitudinea nordică 47 grade şi 43 minute şi longitudinea estică de 24 grade şi 25 minute, având înfăţişarea caracteristică oraşelor de munte. Se învecinează la NNE cu munţii Maramureşului şi Republica Ucraina, la SE cu Munţii Rodnei şi are ca vecini comunele Moisei în partea de SE şi Vişeu de Jos în partea de V şi Poienile de sub Munte în partea de NV.
Conform datelor primite de la Birourile Urbanism şi Amenajare Teritorială şi Agricol, suprafaţa oraşului Vişeu de Sus este de 44.306 ha, din care:
Teritoriu administrativ (ha) : 44.306
Cuprins în intravilan (ha): 1.487,28
Suprafaţă agricolă (ha): 4,7
Suprafaţă neagricolă (ha): 42.814,02
Din punct de vedere juridic majoritatea terenurilor au fost retrocedate foştilor proprietari, iar proprietarii care nu au fost despăgubiţi în natură au fost despăgubiţi în bani.
[modifică]Relieful
Privit în ansamblu, relieful zonei este montan, format dintr-o depresiune înconjurată de dealuri. De altfel, acesta este energic cu pante înclinate, văi adânci şi înguste, cu dealuri cu înălţimi ce variază între 400 şi 1.042 m (vârful lui Dan). Acestea sunt constituite din roci dure cu alternanţe de argile şi şisturi bituminoase.
Dintre toate elementele peisagistice, relieful are contribuţia cea mai importantă la alcătuirea cumulului general de motivaţii turistice.
Pentru turismul actual, existenţa reliefului montan larg răspândit şi diversificat ca structură şi fizionomie, înseamnă satisfacerea a cel puţin două cerinţe: agrementul şi refacerea fizico-psihică. Relieful este resursă de prim ordin pentru orice regiune turistică, prin rolul de suport al celorlalte elemente ale cadrului natural şi antropic. Varietatea morfologică a elementelor reliefului, asociată frumuseţii peisagistice, evidenţiază obiective cu valoare deosebită.
Valea Vaserului este cel mai atractiv traseu turistic al Munţilor Maramureş, un defileu săpat în masa şisturilor cristaline, separând pe stânga câteva masive cristaline: Prislopaşul (1201 m), Grebeni (1594 m) între Novăţ şi Novicioru, Novicioru (1452 m). Sunt prezente crestele şi dyk-urile porfiroide. În nord-est, între Vaserul Superior şi graniţă, se află o serie de culmi de 1300-1500 m, desprinse dintr-o creastă unitară pe care merge graniţa, situată la 1500-1700 m, numită Culmea Ştevioara. La nord de cotul Vaserului, între văile Făina şi Botizu, se află muntele Şuligu (1688 m). Culmea Toroiaga se extinde de la Vaser până la Valea Ţâşlei. Este dominată de eruptiv neogen şi cristalin. Masivul principal îl formează Vârful Toroiaga (1930 m), prelungit în est cu Piciorul Caprei (1804 m) şi în nord cu Vârful Ţiganului (1736 m).
[modifică]Hidrografia şi clima
Râul Vişeu îşi are izvorul sub pasul Prislop, la 1414m altitudine şi se varsă în Tisa lângă localitatea Valea Vişeului la circa 330 m altitudine. Drenează un bazin hidrografic cu o suprafaţă de 1606 km 2 , desfăşurat între Munţii Maramureşului în est şi Munţii Rodnei în sud. Vişeul are o lungime de 80km şi până la Borşa-Moisei, se mai numeşte şi Cisla sau Vişeuţ.
Râul Vaser
În zona de izvor are o pantă mare, de 20-50 m/km. După pătrunderea în Depresiunea Maramureş îşi croieşte o vale largă cu îngustări locale. Bazinul hidrografic al Vişeului este dezvoltat, în cea mai mare parte a sa, în zona montană 67%, care îi asigură o densitate mare a reţelei hidrografice şi o scurgere specifică dintre cele mei ridicate din ţară. Datorită precipitaţiilor abundente, peste 1000 mm, densitatea reţelei hidrografice are valori de 0,7-1 km/km 2.
În avale de Moisei, bazinul Vişeului devine puternic asimetric, dezvoltându-se cu precădere pe dreapta. Râul Vaser izvorăşte din Munţii Maramureşului, se formează din izvorul Boului şi izvorul Munceii Albi. Are 62 km lungime, este cel mai important afluent al Vişeului cu debit mai mare decât acesta. Vaserul trece peste linia marilor înălţimi dintre Pietrosul Maramureşului şi Toroiaga. Drenează o suprafaţă de 422 km 2,are o lungime de 42 km şi un debit mediu de 9 mc/s.
[modifică]Ape minerale
Valoarea deosebită a acestor bogăţii naturale este dată de marea diversitate calitativă şi cantitativă a mineralizaţiilor, precum şi de calităţile terapeutice (curative). Apele minerale, datorită compoziţiei chimice complexe, sunt factori curativi naturali cu o deosebită importanţă terapeutică. Apele cu conţinut de substanţe minerale şi bioxid de carbon sunt ape cu un ridicat nivel terapeutic. Izvoarele minerale din zonă au rezultat în urma unei intense circulaţii a soluţiilor hidrotermale nu numai în rocile eruptive ci şi în masa rocilor cristaline şi a rocilor sedimentare eocene. În zona Munţilor Maramureşului au fost identificate în peste 20 de puncte: pe Vaser, la Făina, Şuligu, Glimboaca, Novăţ, etc. Dintre acestea se remarcă izvorul Şuligu, care are o mineralizaţie totală de 9,8/l şi 2,3 g/l CO2. Mai multe izvoare minerale cu ape feruginoase se găsesc în zona oraşului Vişeu de Sus şi pe Valea Vinului. Izvoarele minerale de pe Valea Vinului şi în special izvorul cunoscut sub numele de „Gulaci”, au o mineralizaţie de 12,7 g/l şi o concentraţie de 2,26 g/l CO2,. Ele pot fi utilizate cu succes pentru îmbuteliere cât şi în scop balnear (au mai fost băi şi acum 30-40 de ani), prin amenajări locale. În cadrul unităţii depresionare a Maramureşului, de origine tectonică, de baraj vulcanic şi de eroziune diferenţială şi complexă sub aspectul formaţiunilor geologice care o compun, există numeroase surse de ape minerale – clorosodice şi bicarbonatate, clorosodice – sulfuroase – carbogazoase. Datorită existenţei unei aureole mofetice care înconjoară erupţiunile neogene ale Munţilor Oaş – Gutâi – Ţibleş – Toroiaga, apele subterane sărate, bicarbonatate şi sulfuroase din diversele formaţiuni limitrofe eruptivului au preluat şi caracter carbogazos, prin dizolvarea bioxidului de carbon liber de origine mofetică. Aria de răspândire a apelor minerale cu conţinut de bioxid de carbon liber, coincide în general cu extinderea formaţiunilor eruptive aparţinând lanţului vulcanic neogen Oaş – Gutâi – Ţibleş şi a masivului eruptiv izolat Toroiaga, bioxidul de carbon liber din aceste ape fiind legat de manifestările post-vulcanice ale eruptivului neogen.
[modifică]Fauna şi flora
Vegetaţia constituie un element important al cadrului natural, cât şi un factor de atracţie turistică. Varietatea formelor de relief, particularităţile elementelor climatice, hidrologice ca şi natura diferită a rocilor, sunt elemente care au determinat un fond vegetal bogat şi variat în Munţii Maramureşului. În funcţie de relief şi altitudine în Munţii Maramureşului pot fi identificate următoarele etaje de vegetaţie:
etajul colinar;
etajul montan cu trei subetaje de vegetaţie:
montan inferior;
montan mijlociu;
montan superior.
etajul subalpin;
etajul alpin.
Flora şi vegetaţia reprezintă un interes şi o importanţă deosebită din mai multe puncte de vedere. Din punct de vedere economic, amintim importanţa furajeră, meliferă, medicinală, alimentară, decorativă, etc. Dintre speciile alimentare, culinare, amintim: frăguţe, mure, zmeură, soc, cireş pădureţ, ciuperci comestibile. Dintre planetele medicinale, amintim: Betula pendula, Crataegus monogyna, Betonica officinalis, Pinus mugo. Unele plante sunt folosite pentru conţinutul lor aromatic. Dintre acestea amintim: Carum carvi, Funingirus communis, Mentha s.p., Oxalis acetosella. Pajiştile sunt folosite ca fâneţe de o singură coasă, pe altitudini mai mari, şi de două coase pe coline joase. În zonele de pajişti înalte se păşunează începând din primăvară până la toamnă.
[modifică]Fauna golurilor alpine
Este săracă în specii datorită condiţiilor vitrege de viaţă (temperaturi scăzute, vânturi puternice). Mamiferele sunt reprezentate de specia cea mai caracteristică golurilor alpine – capra neagră (Rupicapra rupicapra). Deşi specifică etajului alpin, ea coboară mai ales iarna în jnepenişuri şi pătrunde în molid în căutarea hranei. În Munţii Maramureşului sunt doar câteva exemplare, la fel ca şi marmota de munte, fiind repopulată începând cu anul 1965. Arifauna alpină este reprezentată prin acvila de stâncă (Aquila cheysaetas), tisa alpină (Anthus apinoletta), brumăriţa (Prunella collaris), raţa suliţar (Anas acuta). Dintre reptile, vipera comună (Vipera berus) şi şopârla de munte (Lacecta vivipara) sunt prezente în zonele cu stânci calcaroase. În pajişte e prezentă broasca roşie de munte (Rona tempozozia). Trebuie menţionat prezenţa cândva pe aceste meleaguri a zăganului, a vulturului negru şi a vulturului sur.
[modifică]Fauna zonei forestiere
Este foarte bogată şi variată, cuprinzând un număr mare de specii de interes cinegetic. Fauna pădurilor de răşinoase este reprezentată prin: urs (Ursus arcalos), lup (Canis lupus), mistreţ (Sus scrofa), iar dintre păsări amintim: cocoşul de mesteacăn (Lirurus tetrix), cocoşul de munte (Tetrao uragallus), ciocănitoarea cu trei degete (Picoides trydactiylus), forfecuţa galbenă (Loxia curvirosta), piţigoiul de brădet (Parus ater), piţigoiul de creastă (Parus cristatus), mierla gulerată (Turdus torquatus), etc. sunt specii caracteristice pentru pădurile de conifere.
[modifică]Fauna pădurilor de foioase
Este deosebit de bogată. Pădurea reprezintă adăpostul preferat al mamiferelor sălbatice de interes cinegetic. Astfel amintim: cerbul carpatin (Cervus Elaphus), vulpea (Vulpes vulpes), jderul de pădure (Mortes mortes), jderul de piatră (Mortes foina), veveriţa (Scirus vulgaris), hermelina (Mustella ezminea), nevăstuica (Mortella mirolis), etc. Arifauna pădurilor mixte este bine reprezentată prin specii ca: huhurezul, mare (Steix ulalensis), gaiţa (Garullus glandacius), porumbelul de scorbură (Calumba aenas), etc. Aici cuibăresc şi majoritatea răpitoarelor, ca. uliul păsărar, uliul porumbar, şorecarul comun, şoimul (Pernis apivarus), acvila ţipătoare mică (Aquila pomarina). Acolo unde locul pădurilor a fost luat de fâneţe naturale, terenuri arabile şi livezi, sunt prezente: potârnichea (Perdix perdix), fazanul comun (Phasianul colchicus), prepeliţa (Coturnix coturnix). Fauna apelor de munte este reprezentată prin lostriţă (Hucho hucho), în apele Vişeului şi Vaserului, păstrăvul curcubeu (Salmo irideus), lipanul (Thymalus thymalus), ştiuca (Esox lucius), babetele (Cottus poecilopus), clenuşteţul dungat (Leuciscus sonffia agassizi).
[modifică]Potenţialul vânătoresc şi piscicol din zona munţilor
Vânătoarea este o activitate tradiţională, datorită faptului că pădurile şi golurile alpine găzduiesc un important fond cinegetic prin varietatea şi valoarea speciilor, dovedite prin medaliile de aur obţinute la diverse concursuri internaţionale pe fondurile de vânătoare cum sunt cele de la Făina şi Valea Babii, populate cu cerbi carpatini, urşi, lupi, mistreţi, jderi, cocoşi de munte, etc., ce se vânează cu autorizaţie. Vânătoarea este o activitate recreativă care, în zona Munţilor Maramureş, întruneşte condiţii deosebite având în vedere: - varietatea mare a speciilor de interes cinegetic; - suprafaţa mare a fondurilor de interes vânătoresc, (aproximativ 125.000 ha.); - o densitate relativ mare a animalelor sălbatice; - existenţa unor exemplare de excepţie ce se constituie ca trofee. Avându-se în vedere valoarea ridicată cinegetică a zonei, bazinul Vaser a fost dotat cu două cabane vânătoreşti la Făina şi Novăţ. Fondul de vânătoare aparţine Ocolului Silvic Vişeu de Sus. Din statistici rezultă că, pe primul loc se află iepurele urmat de cerbi, căprioare şi mistreţi. Din efectivul de vânat rezultă o individualizare a iepurelui, care se situează pe primul loc cu 780 exemplare, urmat fiind în ordine numerică de căprioare (325), cerbi (308) şi mistreţi (100 exemplare). Pescuitul în ape de munte este o îndeletnicire a pescarilor amatori care practică acest sport recreativ. În apele curgătoare, în perioadele permise se pot pescui păstrăvul indigen, păstrăvul curcubeu, lipanul, cleanul, mreana, etc. Pescuitul în apele interioare se practică din cele mai vechi timpuri, oferind pe lângă hrană omului şi un mod plăcut de recreere. Pentru revigorarea fondului piscicol grav afectat în ultimii ani din cauza braconajului şi a deversării în râuri a unor cantităţi de rumeguş de către micii întreprinzători (gatere) dar şi alte substanţe toxice, se impune intervenţia de urgenţă prin repopularea râurilor cu puiet de salmonide (păstrăv şi lipan), precum şi igienizarea râurilor din zonă. Râul Vaser se situează printre puţinele râuri din ţară care oferă pescarilor sportivi toată gama practicii cu momeli artificiale, atât cu lanseta, folosind bula de apă şi linguriţa, îndeosebi de la Făina în jos, cât şi cel de fineţe, cu muştele, prin biciuire mai ales de la Novăţ în amonte. Începând cu anul 1960, lipanul s-a dezvoltat rapid, zona lui extinzându-se, specia găsind condiţii bune de dezvoltare şi în amonte de barajul Măcârlău (6 km amonte de Făina), unde a fost introdus pe cale artificială.
[modifică]Resurse subterane
Sute de ani, pe Valea Vaserului oamenii exploatează lemnul pe care-l transportă cu ajutorul Mocăniţei, singurul tren cu aburi pe linie îngustă ce funcţionează în Europa. Se ştie ca maramureşenii sunt renumiţi pentru meşteşugul de a realiza case şi biserici din lemn care durează sute de ani. Dar, exploatarea lemnului nu este singura activitate care au desfăşurat-o oamenii. Mineritul a fost până nu demult o activitate intens practicată. Şi în ziua de azi se pot vedea gurile de la minele ce exploatau minereuri complexe şi uraniu.
[modifică]Politică şi administraţie
Potrivit Anexei 1, din H.G. nr.410/1991 – privind Stabilirea categoriei judeţelor, municipiilor şi oraşelor, oraşul Vişeu de Sus face parte din categoria a III-a a oraşelor cu locuitori între 10.001 şi 30.000. Autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală sunt reprezentate de Consiliul Local, ca autoritate deliberativă şi de Primar, ca autoritate executivă, acestea venind să rezolve treburile publice în condiţiile legii.
Consiliul Local este alcătuit din 17 de membri, aleşi prin vot universal, egal, direct şi liber exprimat, în condiţiile stabilite prin legea privind alegerile locale.
Următorii 17 consilieri formează Consiliul Local al oraşului Vişeu de Sus.
Sediul primăriei Vişeu de Sus
Andreca Grigore Stelian
Andreica Mihai
Barany Oliver Tivadar
Bota Maftei
Ciolpan Alexa
Ciolpan Ştefan
Copîndrean Mariana
Fărâmă Ramona
Filip Ana
Hontău Grigore
Iuscu Grigore
Iuscu Ioan
Mihalca Adrian Dan
Pop Ilie
Rogoz Gheorghe
Ţicală Petru
Zăgreanu Dan Dragomir
Partid Consilieri Componenţa Consiliului
Partidul Naţional Liberal 2
Partidul Democrat-Liberal 2
Partidul Social Democrat 9
Partidul Conservator 1
[modifică]Integrare Europeană
Ca să facă faţă rigorilor Uniunii Europene Primăria oraşului Vişeu de Sus a înfiinţat Biroul de Relaţii cu Publicul şi Integrare Europeană, care are drept misiune informarea cetăţenilor cu privire la Uniunea Europeană, Politicile UE, Moduri de finanţare, etc. Pentru informarea cetăţenilor Primăria a pus bazele unei colaborări cu Delegaţia Comisiei Europene în România, Centrul Infoeuropa, Fundaţia CDIMM, etc. În activitatea sa Biroul de Proiecte cu Finanţare Europeana este sprijinit de către Biroul de Consiliere cu Cetăţenii (BCC).
Începând cu anul 2006 Primăria şi Biroul de Consiliere cu Cetăţenii au devenit membrii în cadrul Reţelei Naţionale de Multiplicatori de Informaţie Europeană.
Pe parcursul existenţei Biroului de Relaţii cu Publicul şi Integrare Europeană transformat în 2008 prin hotarâre de consiliu în BIROU DE SPECIALITATE PENTRU DERULAREA DE PROIECTE CU FINANŢARE INTERNAŢIONALĂ ŞI INTEGRARE EUROPEANĂ s-au pus bazele a numeroase proiecte de natură locală şi regională şi s-au pregătit studiile de fezabilitate pentru proiectele de infrastructură. Consiliul Local a aprobat în şedinţă lista proiectelor de infrastructură care se vor realiza în perioada 2007-2013 prin intermediul Fondurilor Structurale puse la dispoziţie de Uniunea Europeană. Aceste proiecte fac parte din Centralizatorul Regional de Proiecte realizat de către Agenţia de Dezvoltare Nord-Vest şi Ministerul Integrării.
[modifică]Demografie
La recensământul din 2002 au fost înregistraţi 16.879 locuitori din care:
români 14.878
germani 1.114
maghiari 530
ucrainieni 274
restul minorităţi
Principalele confesiuni cuprind:
14.102 ortodocşi
romano-catolici 1.884
greco-catolici 605
adventişti de ziua a şaptea 56
reformaţi 76
penticostali 42
creştini după Evanghelie 40
baptişti 33
Evoluţia populaţiei la recensăminte:
[modifică]Turism
[modifică]Valea Vaserului
Mocaniţă iarna
Aflată în partea estică a oraşului Vişeu de Sus, valea Vaserului are o lungime de circa 40 km. Prin vale circulă „mocăniţa”, fiind şi ultima din România.
Linia ferată pe ecartament îngust (760 mm) a fost construită între anii 1930—1933. Lungimea căii ferate este de 56 kilometri. Cea mai înaltă altitudine a liniei ferate este în zona Comanu 1.100 m, plecarea din Vişeu de Sus fiind la altitudinea de 600 m. Trenul circulă în scopuri industriale, pentru exploatarea lemnului şi în scopuri turistice. Vagoanele pentru turişti pot fi vagoane terasă sau vagoane de clasă. Există şi vagoane pentru materiale, platforme şi lemn.
[modifică]Potenţialul natural şi antropic al Vişeului
Izvoarele de ape minerale existente chiar în oraş evidenţează o fostă activitate vulcanică, iar zăcămintele bogate în polimetale de pe valea Vaserului sunt mărturie a unor vechi erupţii vulcanice.
Culoarele Vişeului sunt principala axă de circulaţie maramureşeană, fiind mărginită la est de treapta unor munţi de mică înălţime, care formează bordura marilor înălţimi ale Munţilor Maramureşului. La est culoarul este dominat de culmea Vişeului, iar în apropiere de vărsarea Vişeului în Tisa, valea se îngustează în defileu.
Un obiectiv natural de mare valoare îl reprezintă Valea Vaserului, care izvorăşte din Muntele Ignătescu. Aceasta are un mare potenţial oferind componentele esenţiale ale ambianţei umane: peisaj, pământ, aer, apă, dar mai ales omenie.
Oraşul are o poziţie geografică situată la limita unor zone de interes turistic şi intersecţia unor trasee şi circuite turistice. Pe Valea Vaserului există turism încă de la începutul secolului XX. Importantă pentru Valea Vaserului este mocăniţa, trenul cu aburi, care duce până la staţia Cozia.
[modifică]Monumente pe Valea Vaserului
În anul 1909 pe Valea Vaserului la Făina se ridică o capelă şi tot acum sunt terminate două cabane la Staţiunea Şuligu.
[modifică]Valea Vinului
Valea Vinului este un loc de agrement foarte apreciat, aici aflându-se şi un izvor de apă minerală (numit de localnici „borcut”).
Spre Valea Vinului
[modifică]Potenţialul turistic antropic al zonei Vişeu de Sus
Este reprezentat de bisericile de lemn şi de arhitectura gotică a bisericilor construite după 1835. Biserici şi mănăstiri precum: biserica ortodoxă, fostă greco-catolică, construită între anii 1832-1844, ctitoria preoţilor Vasile Roşca şi Simeon Pop, biserica ortodoxă din 1832, biserica romano-catolică construită între anii 1912-1918 cu hramul „Ioachim şi Ana” - ctitor preot Schiller Carol, arhitect italianul Maretti Augustino.
Mănăstirea de pe Valea Scradei. Pe hotarul ei a fost o mănăstire, biserica veche a fost adusă în anul 1762 în sat. În fiecare an, pe data de 8 septembrie se obişnuieşte să se meargă în pelerinaj.
Mai sunt de menţionat biserica ortodoxă construită între anii 1933-1937, ctitor preot Sebastian Sârcu, biserica ortodoxă din centrul oraşului şi biserica de lemn din curtea spitalului orăşănesc.
Alte obiective însemnate sunt cimitirul evreiesc şi cartierul germanilor numit Ţâpţărai (Zipserai).
[modifică]Educaţie
[modifică]Cultură
Casa de Cultură Vişeu de Sus
Muzeul de Istorie, Etnografie şi Centrul de Meşteşuguri
Biblioteca orăşenească
[modifică]Învăţământ
Grădiniţa cu program normal nr. 3
Grădiniţa cu program prelungit nr. 8
Grădiniţa cu program prelungit nr. 1
Şcoala cu clasele I - VIII nr. 3
Şcoala cu clasele I - VIII nr. 5
Şcoala de Arte şi Meserii nr. 7
Scoala de Arte şi Meserii nr. 4
Grup Şcolar Vişeu de Sus
Liceul Teoretic Bogdan Vodă care are în structură unităţile
Grădiniţa nr.5
Scoala nr.2
[modifică]Sport
Există un stadion de fotbal unde se întrunesc echipe de fotbal locale şi din oraşele sau satele învecinate. Liceul Bogdan-Vodă din Vişeu de Sus are în curte o sală de sport unde se pot practică diverse sporturi precum: mini-fotbal, handbal, tenis, baschet, tenis de masă, gimnastică.
Se pot aborda şi o serie de sporturi extreme în zona aceasta:
Motocross
Off-road
Zbor cu parapanta
Ciclism
Schi
Echitaţie
[modifică]Unităţi de cazare
În Vişeu de Sus există numeroase penisuni, printre care şi hoteluri, datorită creşterii potenţialului turistic al zonei.
Hotel Bradu
Hotel Gabriela
Cabana Crăiţa
Pensiunea Magnolia
Pensiunea Mioara
Pensiunea Otilia
Pensiunea Agneş
Pensiunea Lucreţia
Pensiunea Maria
Pensiunea Dănuţa
Pensiunea Baidoc
Pensiunea Simon Vasile
Pensiunea Petruţ
Pensiunea Laza
Pensiunea Pauliuc
Pensiunea Ţicală
Pensiunea Barsan
[modifică]Transport
[modifică]Transport aerian
Cel mai apropiat aeroport de Vişeu de Sus este cel de la Baia Mare.
[modifică]Transport rutier
Vişeu de Sus este situat pe DN18, care face legătura între Sighetu Marmaţiei şi Vatra Dornei. Din Vişeu mai porneşte şi DN17C care face legătura cu municipiul Bistriţa.
Distanţele dintre Vişeu de Sus şi celelalte oraşe:
Între Vişeu de Sus şi Sighetu Marmaţiei: 60 km
Între Vişeu de Sus şi Baia Mare: 120 km
Între Vişeu de Sus şi Borşa: 36 km
Între Vişeu de Sus şi Satu-Mare: 189 km
Între Vişeu de Sus şi Cluj-Napoca: 170 km
Între Vişeu de Sus şi Vatra-Dornei: 94 km
Între Vişeu de Sus şi Gura-Humorului: 142 km
Între Vişeu de Sus şi Suceava: 166 km
Mai există drumuri judeţene care stabilesc legătura cu mici localităţi sau sate.
[modifică]Transport feroviar
Gara Vişeu de Sus este situată pe magistrala 400 a Căilor Ferate Române. De aici calea ferată continuă spre Nord la Valea Vişeului, de unde continuă spre Ucraina şi spre Sighetu Marmaţiei, oraş din care şi de aicea se poate ajunge spre Ucraina. Iar spre Sud la Salva, de unde există legături pe calea ferată spre Cluj-Napoca şi Suceava
[modifică]Etnografie
Vişeu de Sus face parte din regiunea etnografică Maramureş, regiune cunoscută pentru porţile de lemn, bisericile de lemn, portul popular, tradiţie şi folclor.
În Vişeu există un Muzeu De Istorie şi Etnografie, unde sunt expuse variate valori istorice, culturale, de port din zona Vişeu de Sus. Un eveniment important îl reprezintă Hora la Prislop, organizată în fiecare an, în luna august, la pasul Prislop.
În zonă se mai poate vizita:
Complexul ţărănesc de la Ieud - cuprinde moară, piuă, vâltoare, război de ţesut
Atelierul de ceramică
Încercaţi şi dumneavoastră să realizaţi un vas din lut……
Ateliere de ţesătorie
Veţi vedea cum se obţine pânză pendru diferite articole de îmbrăcăminte şi nu numai.
Atelierul meşterului popular Tulean Gheorghe
Tradiţia lemnului este vie în Maramureş.
Atelierul de prelucrat piei, meşterul Skurka Iosif
Atelierul meşterului de obiecte religioase ortodoxe ucrainiene Beucă Ştefan.
[modifică]MassMedia
Ziare: există corespondenţi locali la ziarele Opinia (subredactie), Graiul Maramureşului cu perspective de subredacţie
TV si radio: televiziunea prin cablu - nu prezintă emisiuni locale
Gradul de acoperire locala: televiziunea are aprox. 1.500 abonati
[modifică]Obiective turistice
Salonul artelor – în clădirea bibliotecii orăşeneşti, cu lucrări ale artistilor plastici din Vişeu de Sus;
Biserica Ortodoxă, construită între anii 1933 – 1937, ctitor preot Sebastian Sârcu; [1]
Biserica romano – catolică, construită\ între anii 1912 – 1918, ctitor preot Schiller Carol, arhitect italian Maretti Augustino. Prin construcţie, prin sculpturile şi picturile sale executate de către prestigiosi meseriaşi din Austria şi Italia, prin stilul neo-gotic, prin vechimea sa, intră în categoria monumentelor istorice şi culturale ale patrimoniului ţării şi Europei. De biserica romano – catolică mai apartine un cimitir cu aceeasi vechime, precum şi o capelă cu 4 morminte aşezata pe râul Vaser (la Faină). Capela a fost ctitorită în anul 1900 de către împărăteasa Elisabeta, purtând numele „Capela Sfânta Elisabeta”.
Biserica greco – catolică, construită din lemn, cu hramul „Maica Îndurerata”. Clopotele aduse din Italia (unul de 168 kg, iar celălalt de 115 kg) au sunat pentru prima data în ziua de Paşti în 1995.
Biserica ortodoxa de pe Rădeasa;
Biserica ortodoxa de pe Valea Râului;
Mânastirea de pe Valea Scradei;
Primăria – fosta vilă a marelui proprietar Pop Simon, construită între anii 1870-1890, în stil baroc;
Biblioteca orăşenească;
Casa de cultură.
Muzeul de istorie si etnografie al oraşului şi un centru de mesteşuguri tradiţionale Oraşul Vişeu de Sus prezintă importanţa turistica prin aerul ozonat, nepoluat, prin calitatea apelor minerale şi prin arhitectura clădirilor declarate monumente istorice. Prin poziţie, punct de plecare către zone de interes turistic deosebit: Valea Vişeului, Valea Vinului, Valea Izei, etc.
0 Comentarii