Balada săracului muncitor

Am găsit o scrisoare:
"Am trei copii. Unu-i profesor, altu-i încă student, iar fata cea mare a plecat la muncă în Spania: asistent medical. Am un apartament de 52 metri pătraţi, aproape de centrul urbei.
Am un televizor puşcat, pe care am pus un mileu şi un peşte de sticlă. Ţin telecomanda în pungă de când l-am luat, ca să nu se deterioreze. Doamne, ce bine trăiesc!
Fac piaţa în fiecare zi, da’ mai mult ca să mă uit. Nu am bani până pe 25. Şi, oricum, nu prea am ce face pe la domiciliu. Pe Acasă nu începe programul adevărat decât după ora 5. Îmi place să stau la poveşti cu vecinii. Când îl prind pe câte unu’, îl ţin şi câte-un ceas, că doar, şi aşa…ce or avea ei mai bun de făcut?
Nu prea gătesc. Din două motive: unu la mână: că nu prea are cine să mănânce în afară de mine; şi doi la mână: că-i scump. Îmi cumpăr câte o pâine la două-trei zile şi ce mai rămâne o dau la porumbei, că se uscă. Miercurea-i însă o zi specială. Miercurea-i zi de farmacie. Mă întâlnesc cu vecina de la 2 şi cu vecinu’ de la parter la 5 dimineaţa şi ne grăbim să fim primii la coadă, că am auzit că-i măcel dacă trece de ora 8. Vin acolo şi domnii de la Pro TV să ne filmeze, nu ştiu de ce. Mi-o zis fiu-meu că îs speculanţi şi că le trebuie subiectu’, da io nu prea înţeleg ce-i aia.
Săptămâna trecută, mi-o bătut la uşă vecinu’ de la 4 să-mi propună să merem până în capitală să protestăm. Cică ne dă un domn de culoare roşie bani de drum, cazare şi masă; noi nu trebe numa să merem să ridicăm nişte pancarte şi să urlăm în faţa Casei Poporului. Şi cică ne-ar da şi bonuri de masă de la sindicat, aşa că am zis că mă duc. Da’ nu stau mai mult de două zile, că joi îi zi de chenzină.
Primesc, aşadar, indemnizaţia lunară. Un milion i-am dat înapoi datoria la vecina. Încă 50 lei mi-am plătit medicamentele. 70 lei taxele, 30 lei cablu şi îmi mai rămân 54 lei. Banii ăştia ar trebui să-mi ajungă de mâncare până luna viitoare. Ce să fac? O să mănânc supă de castraveţi şi sote de vinete. Fără pâine, că-i scumpă. Şi mai tre’ să cer un milion împrumut, ca să-mi plătesc datoria de un milion de luna trecută la soră-mea.
Cine sunt? Ghici! Ai o încercare! Ai ghicit! Sunt un pensionar care întâmplător, trăieşte în România. Zilele trecute am aflat că ne taie domnu’ Emil din pensii. Nu mă mai descurc niciucum. Pentru cei cărora le taie din salariu pare mai simplu. Ei pot să-şi ia o a doua slujbă. Da’ io ce să fac, tzuku-vă? Să-mi iau a doua pensie?"
No, şi-apoi să nu-ţi bagi picioarele?!


Sursa: Maramuresul Online

Maramuresul Online