Monumentul eroilor de la Moisei

Monumentul de la Moisei, amplasat pe o colină la marginea localităţii, pare, la prima vedere, prefigurarea unui templu dacic, cu coloane de piatră abia zgâriate, deschis spre cer, fără boltă, în care, preoţi nevăzuţi oficiază un rit al unui străvechi cult solar; pe când, în realitate, acesta este opera sculptorului Vida Gheza (1966) şi reprezintă o bornă a istoriei recente, mai exact evenimentele dramatice petrecute în toamna anului 1944, la Moisei. De altfel, artistul mărturisea: „În determinarea complexului monumental în formă de arc am plecat de la cultul soarelui. Forma de cerc, cu douăsprezece raze, în care sunt aşezate statuile simbolizează, în concepţia mea, cele douăsprezece luni ale anului; şi le-am gândit aşa pentru ca maramureşenii şi cei care trec pe aici, să-şi amintească de fiecare lună din an şi în fiecare zi din lună, cele petrecute la Moisei.”
La Moisei, în ziua de 14 octombrie 1944, armata hortistă a săvârşit un asasinat în masă. Treizeci şi unu de ţărani au fost îngrămădiţi în două case şi masacraţi. Apoi, au incendiat satul.
Vida Gheza: „Am vrut să fie curat maramureşean. Materialul de lucru e lemnul. Lemn cioplit. Lemn din care maramureşenii au făcut capodopere. Modele sunt măştile. Măştile vechi maramureşene. Expresive. Care redau expresia esenţială.”

Cei doisprezece stâlpi nu impresionează doar prin amplasament şi poziţionare, ci şi prin semnificaţia fiecărei piese: „Astfel, pe un stâlp apare Omul pădurii, Omul nopţii, Omul apelor sau Omul care horeşte” (V. Gheza).
Scriitorul Geo Bogza, cel care i-a sugerat sculptorului ideea monumentului, a comparat această operă cu complexul brâncuşian de la Târgu Jiu, iar autorul a fost „inspirat din sanctuarul dacic de la Grădiştea” (Revista Contemporanul, 1967).
Ulterior, din pricina climei umede din zonă, lemnul a început să putrezească şi să se fisureze. Artistul a refăcut monumentul, cioplindu-l în piatră, „dar s-a sfâşiat unitatea iniţială dintre material şi idee” (V. Gheza).
Coloanele primului monument sunt expuse, în prezent, în faţa Pavilionului Muzeului de Etnografie şi Artă Populară din Baia Mare (Câmpul Tineretului, sub Dealul Florilor). Vida Gheza: „Monumentul de la Moisei a ajuns, în scurta sa viaţă, să aibă un mare răsunet, devenind o prezenţă în orizontul moral al ţării. Nu e meritul meu. Eu am contribuit doar la concretizarea în formă a unei atmosfere sufleteşti” (cf. Raoul Şorban, 1981). Prea puţini dintre cei care trec prin Moisei cunosc mărturisirile artistului şi semnificaţia primară a monumentului. Însă, el exprimă o paletă largă de simboluri, din care privitorii pot discerne interpretarea potrivită gustului, tradiţiei şi culturii căreia îi aparţin.

Sursa: Maramuresul Online

Maramuresul Online