Legende, monumente, obiceiuri păstrate în timpul acelor vremuri.
Invaziile tătarilor au scris numeroase pagini de legendă în istoria judeţului.
Unul din cele mai importante evenimente petrecute la
Borşa în epoca medievală este bătălia cu tătarii din zorii
zilei de 4 septembrie 1717 când borşenii au nimicit mai
mult de jumătate din oastea tătară care număra circa
10.000 de oameni, ducând cu ei peste 12000 de robi
creştini legaţi în lanţuri.
La 30 august tătarii au incendiat cetatea
Sătmarului, la 31 august au poposit la
Vasc (dincolo de Tisa), având cu ei peste
12.000 de prizonieri. La 1 septembrie
încearcă să treacă neobservaţi pe sub
cetatea Hust şi trec Tisa spre Sighet, pun
mâna pe comorile bogătaşilor de aici, iar
în 2 septembrie ajung la Bârsana. Între
Bârsana şi Strâmtura, tătarii sunt atacaţi de
către maramureşenii conduşi de Ioan Stan,
Simion Săpânțan şi Sigismund Naghy.
Apoi, tătarii vor nimici totul în calea
lor, până la Borşa, unde ajung la amiaza
zilei de 3 septembrie. Aici încearcă să
incendieze biserica de jos, dar un grup de
femei bătrâne „cu strigăte ascuţite şi cu
ploaie de pietre” îi întâmpină şi îi fac pe
tătari să renunţe.
Tătarii înaintează şi îşi fac tabăra la gura
Fântânii, intră în strâmtoarea Cheia de
sub Prislop şi îşi aşează tabăra de noapte.
În acest timp, Popa Lupu Sandru, fost
căpitan în armata lui Rakoczi, pregătea
un plan inspirat din bătălia lui Ştefan
cel Mare din Codrii Cosminului, spre
a-i învinge pe tătari. În zorii zilei de 4
septembrie la semnalul lui Popa Lupu
Șandru, au început să se rostogolească
asupra tătarilor copacii din împrejurimi
şi mii de bolovani de pe culmile munţilor.
Borşenii, înarmaţi cu securi, coase şi
furci, au năvălit asupra tătarilor şi bătălia
a durat până seara. Au fost ucişi în jur de
6000 de tătari, iar din rândul prizonierilor
au murit vreo 4000. Restul de 4000 de
tătari încearcă să se retragă către pasul
Prislop, dar asupra lor s-a dezlănţuit un
vifor puternic care a provocat surparea
terenului şi a dus la moartea a jumătate
din aceştia. O parte se îneacă în pârâul ce
vine din muntele Știol, în urma ruperii de
nori şi a ploii torenţiale care s-au abătut
peste ei. Doar câteva sute au mai reuşit să
treacă muntele spre Năsăud.
Dar această victorie n-a putut fi exploatată
de către borşeni, armata imperială venind
după victorie şi strângând roadele. O
parte din reprezentanţii autorităţii din
comitatul Maramureş au primit titluri
nobiliare. Într-un text din arhivele
statului de la Sighet stă scris: „Noi am
omorât tătarii şi pe Stoica l-a pus baron
împăratul”. Singura răsplată pentru
Popa Lupu Șandru a fost numirea lui ca
protopop al Borşei. Locurile unde s-a dat
sângeroasa bătălie care a dus la moartea a
10.000 de tătari poartă şi acum numele
de „Preluca Tătarilor”.
0 Comentarii