Construite în general pe trei stâlpi şi un „fruntar” (pragul de sus al porţii) din lemn de stejar, având „hăizaşul” (acoperişul) şindreluit, porţile din această zonă au fost comparate adesea cu veritabile „arcuri de triumf”, pe sub care ţăranii treceau cu demnitate.
„Ataşamentul localnicilor faţă de aceste valoroase construcţii, cu atât de profunde rădăcini în tradiţiile de cultură şi artă, cât şi în istoria social-politică a Maramureşului este ilustrat de faptul că până azi s-a păstrat obiceiul de a categorisi gospodării după porţi. Până şi azi, când întrebi de vreun sătean de-al lor, oamenii bătrâni îţi indică «poarta» de la casa unde locuieşte acela, formularea semnificând cinstirea pe care i-o acordă” (scria în 1977, Francisc Nistor).
Motivele sculptate pe porți au subînțelesuri magice ce permit incursiuni într-un univers mitologic cu rol protecționist pentru casă și familie: funia, nodurile, rozetele solare - cu variaţiile: cerc simplu, cercuri concentrice, soare cu chip omenesc, toate având la origine un ancestral cult solar –, apoi pomul vieţii („simbolul vieţii fără de moarte şi al rodniciei nesfârşite”), motivul şarpelui (păzitorul gospodăriei), chipul omenesc, păsările, dintele de lup, bradul ş.a.m.d.
Azi, mai pot fi văzute în Maramureș porți și case vechi din lemn în special în satele de pe Valea Cosăului și Valea Marei, precum și în Muzeul Satului din Baia Mare și Sighet.
Sursa: Maramuresul Online
Maramuresul Online
0 Comentarii